Bine ati venit

Vă aflaţi într-o parte a site-ului în care mi-am propus să vă povestesc câte ceva despre mine şi drumul pe care l-am parcurs până acum. Poate că nu aţi stat să număraţi foarte atent anii ce au trecut, dar anul acesta se împlineşte un deceniu de când am apărut pentru prima dată în faţa voastră. Zece ani în care am încercat să spun povestea viselor mele prin muzică. Iar acum, printre picături, mai visez la primele mele apariţii.

La şase ani începeam să studiez pianul la Şcoala de Arte din Baia Mare cu doamna profesoară Tilca Mariana. A fost decizia părinţilor mei de a urma o şcoală de muzica.
Îmi amintesc că mi-a fost destul de greu să stau în casă să studiez în timp ce ceilalţi copii se jucau în curtea blocului. Dar a meritat.

La 10 ani am început să cânt în corul şcolii şi în scurt timp am devenit solistă. Şi astăzi sunt foarte mândră de asta.

A urmat o perioadă de concursuri interjudeţene şi naţionale de pian, festivaluri şi concursuri de muzică corală, timp în care am dobândit ceva experienţă şi încredere în mine în urma unor reusite.

La 15 ani m-am inscris la Scoala Populara de Arte

Anii au trecut destul de repede şi pe la 15 ani m-am înscris la Şcoala Populară de Arte unde i-am avut ca îndrumători pe regretatul domn profesor Bertok şi pe doamna profesoară Mateşan. Am intrat în trupa Enders ca şi instrumentist la clape şi aşa am început să merg la "festivaluri pentru copii şi tineret" :)

Îmi amintesc şi acum călătoriile cu trenul, înghesuiala de la clasa a II-a , când aţipeam pe coridoare şi emoţiile din culise. Repetam ore în şir şi ni se părea că noi şi Mezzoforte eram cei mai tari din zonă. Asta şi pentru că mai caştigasem câte ceva pe unde mergeam: premiul pentru cei mai buni instrumentişti la "Steaua de Cristal" din Botoşani, "Ursuleţul de Aur" Baia Mare şi locul I la Festivalul "Armonia" din Bucureşti unde i-am cunoscut pe cei de la Fundaţia Culturală Phoenix şi pe Paul Nanca, cei care au fost alături de mine(aproape :) ) de la început, până acum. Toate acestea se întamplau prin 1995.

După care nu, trupa nu s-a destrămat pentru că solista a plecat să se lanseze singură (eu nici măcar nu eram solistă principală), ci pentru că majoritatea colegilor terminaseră liceul şi intraseră la facultate, lucru care mi s-a întâmplat şi mie la un moment dat.
Pană atunci însă am pornit singură la drum şi am mai avut câteva realizări. In 1996 am câştigat trofeul "Aurelian Andreescu" sub îndrumarea atentă a doamnei Anda Popp.
Tot în acel an am apărut pe scena Cerbului de Aur, prima oara făcând voci de spate împreună cu Narcisa Suciu, în recitalul susţinut de Mircea Rusu. În cadrul acestui spectacol am fost invitată să interpretez singură o piesă ("When the winter comes"). Îmi amintesc şi acum cât de tare îmi tremurau picioarele şi cât de greu ţineam microfonul în mână. Debutul meu pe această scenă era să fie "glorios" căci m-am împiedicat de cabluri şi aproape că m-am întins pe scenă. Fără să fie parte din coregrafie :)

Anul 1997 a venit cu o multime de evenimente

Anul 1997 a venit cu multe evenimente: recitalul din deschiderea concertului Joan Baez la Bucureşti, Examenul de Bacalaureat, Trofeul Mamaia şi primul meu album, în limba engleză ("Only Love") înregistrat la Sound House Records - Germania.


Nu prea ştiu, însă, care dintre ele m-au solicitat mai mult şi nici nu pot să imi amintesc prea multe senzaţii din culisele concertului Doamnei Folkului la Bucureşti pentru că eram prea preocupată de Caragiale :) - a doua zi aveam proba scrisă la limba română. De pe scenă am sărit direct în tren şi de la tren direct în sala de examen.
La sfârşitul anului eram nostalgică - bifasem foarte multe dintre visele mele... şi era obligatoriu să merg mai departe în acelaşi ritm. La începutul lui 1998 începusem să mă întreb "Încotro ?". Mi-amintesc că am trecut printr-o perioadă de căutari. Mi-aş fi dorit să cânt rock, jazz, jazz-rock, soul, R'n'B etc, dar eram conştientă că pe toate nu puteam să le aprofundez suficient.

Pe atunci era un curent foarte puternic ce promova muzica unplugged, aşa că le-am propus celor de la Fundaţia Phoenix să încercăm aşa ceva într-un album. Dana Cristescu a fost cu ideea excelentă să-l rugăm pe domnul Nicu Alifantis să compună şi să producă muzical acest album. Mi-amintesc cu drag că dumnealui mi-a oferit câteva piese pe care să le înregistrăm, pentru început. Am ales piesa "Ploaie în luna lui Marte" prima pentru că mi se părea cea mai frumoasă piesă compusă vreodată şi simţeam că mă reprezintă cel mai bine.

Mai departe nu ştiu ce s-a întâmplat... Ştiu doar că piesa a ajuns în mâinile lui George Zafiu, DJ la Radio 21, care a început s-o difuzeze în emisiunile lui.
Şi urmatorul lucru pe care mi-l amintesc sunt ochii sclipitori ce mă priveau cu drag din public, brichetele aprinse şi sutele de voci cântând cu mine "plooouuaaaa infernaaaaaal" şi "nooooi ne iubeaaaaam..." e un sentiment incredibil. Reuşisem să fac oamenii fericiţi cu muzica mea!
Am fost "nevoiţi ", după gramada de solicitări, să scoatem imediat primul album în limba română ce se numea "Ştiu că exist". Reprezenta rezultatul căutărilor mele muzicale de până atunci.

Tot atunci am primit şi premiul "Star în ascensiune" oferit de revista Avantaje.

Anul 1998 mi-a adus împlinirea unui vis pe care nu îndrăzneam să-l rostesc - să cânt in deschiderea lui Chick Corea la Bucureşti. Proiectul care a reuşit acest lucru şi în care eram implicată alături de Lucian Maxim la percuţie era un fusion de jazz cu muzică lăutărească şi clasică pe care le întâlneşti în prelucrările tradiţionale ale lui Marius Mihalache.

In 1999 am lansat albumul "De dragoste"

În 1999 am terminat şi lansat albumul "De dragoste" ce conţinea zece piese compuse de Nicu Alifantis. Este primul album unitar, complet, îngrijit, plin de mesaj, pe care l-am scos până atunci.

Îi mulţumesc lui Nicu Alifantis pentru că a fost, la momentul potrivit, omul şi artistul care mi-a deschis drumurile şi ochii.

Ploaie în luna lui Marte mi-a adus premiul Hitul Anului la Festivalul de la Mamaia, în acelaşi an.

A urmat o perioadă de tăcere, timp în care încercam, în continuare, să-mi găsesc drumul în viaţă şi în muzică. Îmi doream să cânt dar şi să urmez cu seriozitate cursurile Facultăţii de Jurnalism la care mă înscrisesem.
Atunci am început să scriu muzică şi text, împreună cu Paul Seling, fratele meu. Am început să schiţăm un album altfel ce ar fi trebuit să marcheze prima schimbare de atitudine, de muzică şi de sound.

In 2001 am scos "Ma voi intoarce"

În paralel, în ianuarie 2001 am scos "Mă voi întoarce", un album special, calm, cald, cu cântece de iarnă.
Tot pe acest album se găsea piesa "Lângă mine" duet cu Direcţia 5.

Până în toamna aceluiaşi an, Paul şi cu mine am reuşit să definitivăm, în linii mari, albumul altfel, şi împreună am decis să implicăm în proiectul nostru o parte din fosta trupă NSK (Cezar Stănciulescu şi Cristi Ştefănescu ), nişte băieţi excelenţi, nişte artişti cu viziuni sclipitoare asupra muzicii, care au îmbunătăţit considerabil albumul şi soundul său. A fost primul album ale cărui texte îmi aparţineau în totalitate.
Titlul albumului a venit foarte uşor, căci una dintre piesele "simple şi cu mesaj", cum spunea Paul Nancă, se numea "Ştii ce înseamnă (să fii fericit)", şi ea a dat titlul albumului.
În acelaşi an am scos pe piaţă materialul "Prima selecţie", o culegere de piese din concerte, duete, reeditări ale unor piese de succes.

Tot atunci am avut o colaborare inedită cu un artist pe care l-am găsit foarte interesant: Puya de la "La Familia". Ajunsesem mai devreme la studio unde acesta înregistra o piesă cu mesaj puternic şi pentru care nu găsea vocea feminină. Mi se părea o piesă foarte bună şi m-am oferit să-l "ajut". A ieşit "Fii pregătit", o colaborare spectaculoasă pe care, câteva săptămâni mai târziu o prezentam la Mamaia, în recital. Îmi amintesc şi acum rugăminţile producătorului Festivalului speriat că Puya nu va "aborda" un limbaj "adecvat" orelor de difuzare ale recitalului. Ei bine, a "abordat" :)

Premiul pentru cea mai buna voce feminina

Anul 2001 mi-a adus şi un premiu foarte important pentru că mi-a arătat că muzica şi drumul pe care le alesesem erau "cele bune" - Premiul pentru cea mai bună voce feminină la Premiile Industriei Muzicale Româneşti 2001.

În anul acela am avut ocazia să colaborez cu unul dintre cele mai bune regizoare din România - Andreea Păduraru, la videoclipul piesei "Serile verii" ( de pe albumul "Ştii ce înseamnă" ). Poate că vă mai amintiţi, era un clip filmat în totalitate sub apa.

Ei bine, acest clip mi-a adus premiul pentru cel mai bun artist într-un videoclip, iar Andreei premiul pentru cel mai bun videoclip la MTV Music Awards România 2002.

Ceva mai târziu, în anul 2002 m-am gândit că eram suficient de matură artistic încât să încerc să mă pregătesc pentru Cerbul de Aur. Festivalul acesta avea, aşa, un fel de parfum de poveste, pentru mine era un simbol al pragului spre "profesionalism", era un test la care trebuia să mă supun, fie şi pentru că, de ani de zile, il urmăream împreună cu parinţii mei, făceam "pronosticuri", dădeam note şi mai ales... visam. Visam că voi putea, cândva, să ajung acolo.
M-am pregătit cam cum mă pregăteam când mergeam la concursurile de pian şi nu aveam voie să îmi mai folosesc mâinile decât pentru a studia (nici măcar curat sau ordine prin casă nu aveam voie să fac :) ) ... Mi-am amânat toate spectacolele din perioada aceea şi studiam câte trei ore pe zi. Mi-amintesc că fiecare notă din partitura de voce sau de pian pe care o aveam de interpretat o studiasem de sute de ori... Pentru că mereu mi-a fost teamă de neprevazut... şi îmi doream să fiu pregătită pentru orice.

Neprevazutul s-a intamplat

Trebuia să cânt doua piese. Le gândisem în aşa fel încât amândoua să fie subliniate de partitura de pian.
Prima piesă şi o bună parte din a doua erau doar pian şi voce. Am intrat pe scenă aproape cu ochii închişi, recapitulându-mi ce pregătisem... Mi-era puţin teamă, aveam multe emoţii. M-am aşezat pe scaun. Cu hotărâre şi cât mai mult "feeling" :), am luat primele acorduri... şi nimic!
Pianul nu mergea... Şi neprevăzutul s-a întamplat!!! Pianul, cel mai bun prieten al meu, cedase... Am simţit cum mă podideşte plânsul. Nu ştiam ce să mai fac, nu-mi venea să cred că mi s-a întamplat asta, chiar în ziua concursului! Şi, cu o ultimă "suflare" mi-am încercat norocul - poate totuşi au uitat să-i dea drumul, poate nu se stricase... Slava Domnului , asa a fost... Bine ca mi-am amintit la timp ca exista si un buton de start. Si m-am ales cu un inceput "emotionat" atat cat sa dea bine la "interpretare". Si am reusit ! Am castigat cel mai important premiu din viata mea .

Un alt lucru pe care mi-l amintesc de la Braşov a fost faptul că, în ziua Galei, când toată lumea îşi fremăta mâinile de emoţie şi stres, m-am întâlnit cu un ziarist pentru a-i spune câteva cuvinte despre competiţie.
Ne-am aşezat la masă şi, cu o atitudine lejeră şi plină de încredere îmi spune: "Uite ce e: Noi o să facem acum intreviul ăsta pretinzând că tu nu ştii că ai luat Cerbul..."
Mi s-a oprit inima în loc! Îmi doream atât de mult acest premiu, dar nu îndrăznisem să sper... Şi totuşi visasem cu ochii deschişi dar nu aş fi vrut să aflu, nu încă... Am început să plâng... De fericire, evident, şi poate şi pentru că mi-aş fi dorit să aud asta atunci, seara, când stăteam singură cu gândurile şi rugăciunile mele, în primul rând din faţa scenei.

Seara premierei a fost incredibilă: Scorpions, una dintre formaţiile mele preferate de când eram copil, era invitată la Braşov să încheie Cerbul de Aur cu un recital. Ei bine, m-au invitat pe scenă şi mi-au dedicat cea mai frumoasă piesă a lor - Still loving you :). Atunci am plâns, jur! Era incredibil!
Şi apoi a început corespondenţa! Şi acum cei de la Phoenix au mailurile în care managerul trupei îmi propunea să fac un duet cu ei.
... Noi i-am crezut, dar a trecut mult de atunci...

Am fost "personaj de poveste"

Anul 2002 mi-a adus o experienţă foarte interesantă: am fost "personaj de poveste" :). O poveste despre cum să faci un hit undeva, în lume.
Tony Hawks, producător, compozitor, regizor şi scriitor şi-a propus să facă un documentar pe canalul Discovery în care să expuna publicului reţeta succesului unui cântec.
Si m-a ales pe mine ca "subiect" de studiu în România, am înregistrat o piesă, compoziţia lui, la un studio din Londra pe care am început s-o promovăm.

Toată povestea a luat amploare şi am ajuns să cântăm această piesă în direct la postul englezesc Chanel 5, la emisiunea Gloyei Hanyford, apoi în clubul Kashmir (cunoscut pentru debutul multor vedete britanice) unde, alături de trupa mea am susţinut un recital ce a fost transmis în direct pe internet.

Anul 2003 mi-a adus un contract de management cu un producător francez. Timp de doi ani am lucrat intens la compoziţia, orchestrarea şi înregistrarea unui album pentru piaţa franceză, album ce conţine piese în Franceză şi Engleză şi mi-am împarţit timpul între drumurile făcute la Paris pentru înregistrări, întâlniri cu oamenii ce se ocupau de producţia albumului, lecţii de mişcare scenică, compoziţie.
Anul acesta am fost anunţată că albumul a fost terminat, mixat şi se află în mâini bune.
În curând vă voi da cele mai noi amănunte cu privire la evoluţia lucrurilor în ceea ce priveşte albumul francez.

Până atunci însă vă mai amintesc doar că in 2003 am scos cel mai "consistent" album de până atunci - are 17 piese, se numeşte "Fără sfârşit" şi conţine şi piesa Timpul (La radio se-anunţă ploi) al cărei videoclip a fost realizat la Veneţia de către un alt regizor de excepţie - Dragoş Buliga.

Va anunt ca m-am maritat

Ei bine şi am ajuns, cu mare emoţie, şi la anul 2005, când, vă anunţ că m-am măritat! :) Cu Radu Bucura !
Si acum facem totul împreună.
Ne-am deschis o casă de producţie, UNICORN RECORDS unde lucrăm cât mai mult, avem propriul studio şi încercăm să facem cât mai mult pentru muzica.

Anul acesta, după cum vă spuneam, sunt zece ani de la debut. Zece ani de la prima apariţie în faţa voastră, la Cerbul de Aur 1996.
Parcă au trecut într-o clipa, şi, privind înapoi îmi dau seama că fiecare secundă a meritat! Fiecare bucurie, lacrimă, fiecare cântec înregistrat sau moment de singurătate au avut rolul lor.

Şi mai ales, amintindu-mi ce am simţit când întreaga sală a teatrului Sica Alexandrescu din Braşov cânta alături de mine, trupa mea şi Filarmonica din Braşov la spectacolul aniversar care a avut loc pe 1 iunie 2006, amintindu-şi, odata cu fiecare piesă, momente din cei zece ani ce au trecut, m-am simţit că nu trăiesc şi nu muncesc în vânt...
Înseamnă că am reuşit să fac să vibreze ceva înauntrul vostru.

In 2006 am oferit publicului albumul "De sarbatori"

Anult 2006 s-a sfarsit cu o alta implinire: Radu si cu mine am reusit sa lansam un album deosebit numit "De sarbatori", un album cu Colinde si Cantece Sfinte. Acesta a fost primul album pe care l-am orchestrat in totalitate si am fost extrem de fericita sa vad cat de bine a fost primit de marele public. "De sarbatori" este, an de an, un album cautat si savurat de mrele public, de la lansare pana cum.

2007

Anul 2007 a venit cu trei dintre cele mai importante evenimente din cariera mea: deschiderea concertului lui Michael Bolton, la Brasov, pe 7 Iulie, iar pe 22 Octombrie, am avut onoarea sa deschid concertul lui Beyonce, la Cluj. In acelasi an am avut placerea sa o intalnesc pe Anitha Doth, fosta membra a trupei "2 Unlimited", cu care am cantat pe scena festivalului Callatis, in acelasi an. A fost o exerienta minunata, am avut ocazia sa o cunosc mai bine, sa vorbim mult, sa cantam, sa impartasim din experientele personale si mi-am bucurat sa descopar ca Anitha este o persoana calda, sensibila, dar si puternica, determinata, inteligenta, cu o voce ampla, frumoasa. Am inregistrat, impreuna, piesa "If you want it" , varianta in limba engleza a piesei "Noapte calda" pe care am scris-o cu Paul Seling si Cristian Stefanescu, in anul 2001.

2008 - Am avut sansa sa cant cu Al Bano

Anul 2008 a inceput cu o mare realizare - am avut ocazia sa cant cu Al Bano, la Iasi. Este, fara indoiala, un mare muzician, un om minunat si o personalitate deosebita. Sunt norocoasa ca l-am cunoscut, ca am avut onoarea sa "impart scena" cu "Marele Maestru", de cinci ori, de atunci, si de fiecare data este o bucurie, o binecuvantare. Mai tarziu, in acelasi an, am decis sa facem un fel de "Best Of", un fel de compilatie cu cele mai frumoase cantece din cariera mea de pana atunci, unele in forma lor originala, altele refacute intr-o productie noua si actuala, realizata la Unicorn Records. Albumul s-a numit "1998-2008".

In acelasi an, aproape de ziua mea, pe 22 Decembrie, "Jurnalul National" a scos pe piata un cadou deosebit, un album cu 23 de Colinde care s-a vandut in 100.000 de exemplare in cateva ore. Acesta a fost cel mai frumos dar pe care voi, ascultatorii mei, mi l-ati fi putut oferi, de ziua mea! .

2009 Am terminat un dublu album intitulat "Culeg vise" si "Believe"

In 2009 am terminat un album la care am muncit aproape 6 ani. A fost un album foarte special pentru mine pentru ca l-am scris, compus, orchestrat si produs - primul meu "copil" . Albumul contine ganduri, vise, momente din viata mea si a celor dragi mie. Un lucru important este faptul ca acest album este dublu, in limba romana- "Culeg vise" - si in limba engleza - "Believe". In timpul lucrului la acest album am intalnit o persoana foarte speciala din SUA care m-a ajutat enorm in traducerea versurilor in limba engleza si, impreuna, am decis sa numim acest album "Believe" , ca...un fel de declaratie pentru toti cei care "CRED...". Lansarea albumului a fost un moment deosebit pentru ca majoritatea celor din "familia de fani", care mi-au fost alaturi atatia ani de zile, au tinut sa-mi fie alaturi si au venit la Bucuresti, la lansare. A fost o seara deosebit, speciala, magica!

In acelsai an am participat la Festivalul de la Mamaia, la sectiunea "Creatie", cu o piesa a lui Cristian Faur, pe text de Dana Dorian, intitulata "Prin ochii tai pot visa" si am castigat locul inatai.

2010 Eurovision...

2010 a inceput intr-un mod tare frumos si neasteptat: Ovi si cu mine am castigat selectia nationala a concursului Eurovision si am reprezentat Romania la Oslo. A fost una dintre cele mai frumoase experiente din cariera mea, am muncit enorm si am reusit sa clasam Romania pe locul trei, in finala. A fost un moment deosebit, un vis implinit.

Tot in 2010, albumul "Culeg vise" a primit premiul Radio Romania pentru cel mai bun album la Premiile Radio Romania si, pentru mine, a fost o onoare deosebita mai ales pentru ca acesta a fost primul meu album pe care l-am scris integral. .

Acum, Ovi si cu mine lucram la un nou album, in colaborare, ne "batem" in compozitii si in idei, ca si, de fapt, in fiecare moment al "istoriei" noastre de scena. Suntem, amandoi, norocosi ca am trait aceste minunate experiente si vrem ca si pe viitor, sa va oferit tot ce e mai bun in noi.

Sfarsitul anului 2010 a venit, si el, cu o ...surpriza: am fost solictata sa particip la "Dansez pentru tine" unde am reusit sa ajung pana in finala.

2011 X Factor

Ma bucur foarte mult pentru ca fac parte, in calitate de membru al juriului, din cel mai asteptat show de televiziune al anului: "X FACTOR". Sper sa fiu eu cea care va descoperi castigatorul !

Va multumesc ca mi-ati citit biografia!

Va doresc tot ce e mai bun,

Paula