Deschiderea oficiala ESC 2010
24 Mai 2010
Ieri m-am trezit cu usturime in gât!!! Ghinion sau semn bun? Judecand după faptul ca toate premiile importante din viaţa mea le-am
câştigat pe raceala, mă gândesc ca nu m-as da înapoi de la un nas infundat ( LOL). Am avut grija de mine toata dimineaţa. Va spun sincer, curentul de pe holurile alea de la Arena, aerul condiţionat blocat pe temperaturi “norvegiene” nu se inteleg prea bine cu un Capricorn alergic la curent! Nah, ce sa zic… Oricum, in ultimele doua luni, asta a fost starea mea naturală, asa ca nu mă mai mir.
Radu a scris toată seara, toată dimineaţa, mailuri. A vorbit la telefon pt a reuşi sa faca nişte corecturi de cadre pt filmarea pt TV, împreuna cu echipa TVR. Am primit câteva întrebări cu “ce părere am despre ce a spus ‘The Guardian’ …” . Mi-a venit sa rad si sa întreb dacă SIGUR nu au vrut sa scrie alta tara? Am căutat articolul original pe net dar nu l-am găsit, am vrut sa vad daca scrie si titlul piesei, sa am certitudinea ca despre noi e vorba si ca nu am fost in insiruirea respectiva doar pentru ca noi nu ne putem supara pe ei. Daca gasiti articolul pe site-ul publicatiei va rog sa mi-l trimiteti si mie.
Mă întreb, insa, cum de acasă s-a preluat atât de putin din presa favorabilă pe care a avut-o ” Playing wirh fire” pana acum, iar acest lucru a fost preluat imediat? In fine, cum ştiţi si voi, eu nu mă supar repede.
Ieri am ajuns la Eurovision Village si afara era ploaie , soare, soare, ploaie si speram ca atunci când va fi sa cantam noi, sa fie …soare.
Apoi publicul a fost foarte fain!!! Mi-a plăcut cum am fost primiti. Cu toată senzatia mea ca racesc, am avut o energie buna. Fetele ( Andreea Moldovan, Larisa Borza, Bianca Purcarea si Andrada Suliman ) au fost, din nou, frumoase si foarte bune. Sunt tare mandra de ele!!! (Zici ca eu le-am făcut LOL).
După aceea am revenit la hotel de unde v-am trimis un twitt micut cu o poza cu noi toţi. A trebuit sa aşteptăm ceva, pana la sosirea autocarului, ne-am reîntâlnit cu concurenta din Irlanda, EXTREM de simpatica, am vorbit putin, am plecat. Eu, in continuare, muream de frig! Nu le poţi opri norvegienilor aerul condiţionat nici cu forţa :))) La deschidere a fost neasteptat de bine, atâta atenţie nu am simţit asupra noastră niciodată! Sunt, fără îndoială “the days of our lives”, doresc tuturor colegilor sa treaca prin asa ceva! E o experienţa incredibila, la un nivel extrem de înalt! Totul este calculat la secunde si in centimetri, cu minutiozitate.
Participarea si interesul presei fata de piesa noastra mi-a depasit asteptarile. Nu as vrea sa scot, totusi, prea mult in evidenta interesul pentru noi, pentru ca îmi inchipui ca asa e in cazul fiecărui concurent. Sper, insa, ca oamenii care ne-au spus cât de mult le place “Playing with fire”, sa fi fost sinceri! Am făcut multe poze, am dat multe interviuri, m-am amuzat când o prezentatoare a venit sa îmi masoare tocul, spunând ca ea realiza un top al celor mai înalte tocuri de la lansare.
M-a coplesit atâta atenţie si cred ca seara a fost un succes!
Cum spunea colegul si prietenul meu Andrei Tudor, merita fiecare secunda de efort! V-am trimis câteva poze pe twitter si de la lansare.
Azi ma simt putintel mai bine. La auzul vestii, Ovi a strambat din nas si a spus: “…si semnul bun? Nu trebuia sa racesti?” Am ras…
Dimineaţa am avut un interviu pentru BBC cu o echipa tare draguta. In spatele nostru era un domn cu o voce baritonala care se auzea peste noi toţi si nu puteam sa-l convingem sa sopteasca :)) Acum am venit in camera sa mă odihnesc, extrem de frustrata ca lumea merge in excursie de la ora 14.00 Eu trebuie sa mă feresc de curent.
Între timp, la TV se difuzeaza piesele din concurs si m-am suparat putin pentru ca nu au difuzat videoclipul ci doar filmarea din finala… Păcat pentru munca lui Eddi Schneider, a lui Mihnea de Vries si a echipei…
Va imbratisez.
